Ioan Vasilescu

Am hotărât de ceva vreme, chiar dacă nu am pus în practică până azi, să aşez ceva cuvinte cu privire la un domeniu vast, care nu de puţine ori antrenează diferite tabere pentru a-şi spune părerea despre ceea ce vreau să dezvolt într-o serie de materiale şi anume - domeniul resurselor umane şi a mediului de lucru în general! Acest scurt proiect nu va fi antrenat datorită unei teorii învăţate din multitudinea materialelor existe în piaţă, ci datorită unei experienţe cumulate în timp, datorită locurilor de muncă prin care am poposit, dar mai ales experienţelor personale culese din diferite medii organizaţionale! Aşadar, acest proiect va fi bazat în mare parte pe experienţa personală, o experienţă ce vrea să scoată în evidenţă, tr ă irilile ce le încearcă un angajat în raport cu mediul organizaţional şi cu regulile după care se ghidează acesta şi cum acesta se raportează sau ar trebui să se raporteze la cea mai importantă resursă - resursa umană! Pentru început am hotărât să...

Priorități greșite: De ce tăierile de la sănătate și educație nu rezolvă nimic pentru securitate Salut, tuturor. Mă întorc azi la declarația aia care a făcut valuri mari, cea a președintelui Nicușor Dan de la interviul de pe România TV . Știți voi, a zis direct: „Noi trebuie să fim pregătiți să-i ajutăm pe alții. Pe scurt, asta înseamnă că o parte din bani o să-i luăm de la sistemul de sănătate, de la învățământ, și o să-i ducem acolo, ceea ce teoretic e stupid, dar în condițiile astea trebuie să facem pentru industria de apărare.”  Vorbea despre ajutorul pentru Ucraina și ce ne cere NATO, dar când auzi una ca asta, te blochezi puțin și te gândești: serios, asta-i soluția? Să pui în pericol sănătatea oamenilor și viitorul copiilor noștri pentru ceva ce chiar el recunoaște că pare stupid, dar zice că n-avem încotro? Nu zic că exagerez, dar hai să despicăm firul în patru, mai ales că n-am rămas singur cu gândurile astea – societatea civilă, pacienții și sindicatele au reacționat imed...

  Astăzi, doresc să abordez un concept cu care ne intersectăm frecvent în viața de zi cu zi - incongruența. Deși sună ca un termen științific, o privire rapidă în dicționar arată că nu este deloc atât de complicat pe cât pare. Incongruența se referă la ceea ce nu se potrivește, care nu este în concordanță cu ceva, care este nepotrivit sau neconcordant, care contrazice ceva sau pe cineva. În realitatea cotidiană, ne confruntăm adesea cu situații în care nu suntem în armonie cu ceilalți sau cu evenimentele din jurul nostru. Aceasta poate să apară în relațiile cu oamenii, în gestionarea evenimentelor, în adoptarea unor idei sau filosofii de viață, sau în conformarea la anumite sisteme de valori. Cu toate acestea, nu doresc să mă axez pe neconcordanțele cu ceilalți sau cu diversele aspecte ale vieții (chiar dacă, în anumite contexte, acest lucru poate fi benefic). Mai degrabă, doresc să explorez cum reușim să fim incongruenți cu noi înșine, cum reușim să nu fim în acord cu ceea ce spu...

Update:  26.10.2025 Iată, la 16 ani distanță de acest text de mai jos (inclusiv titlul original al articolului), revin asupra viziunii mele de atunci, recunoscând că actul construcției acestui simbol național, chiar și în timpuri de crize asemănătoare cu cele din trecutul amintit, nu este o „pată neagră”, așa cum spuneam în trecut, ci un proiect demn de apreciat — atât prin frumusețe, cât și prin importanța sa între realizările României de după Revoluția din 1989. La 35 de ani distanță de anul 1989, mari proiecte nu prea au fost făcute de politicienii români. Cu mici excepții în ultimii ani — și aici mă refer la autostrăzi — prea multe lucruri nu putem vedea ca fiind împlinite. Da, mulți vor striga și vor critica acest proiect. Nimic nou sub soare! Vor spune, ca de fiecare dată: „Spitale, nu catedrale!”  Întreb retoric: cine i-a oprit pe politicieni să construiască spitale? Scriam în textul de acum 16 ani că proiectul final al Catedralei Mântuirii Neamului va costa în jur ...

„Împreună, fără ură” – o campanie Digi TV, frumoasă, dar umbrită de ipocrizie În iulie 2025, Digi TV a lansat campania „Împreună, fără ură” . Mesajul este puternic și, fără îndoială, necesar: România are nevoie de mai multă toleranță, de dialog real și de empatie. Avem nevoie să învățăm să ne ascultăm unii pe alții, chiar și atunci când nu gândim la fel. Dar aici apare contradicția dureroasă: tocmai Digi TV, care ne îndeamnă astăzi la calm și respect, a permis ani de zile ca în emisiunile sale să fie ridicate ziduri între oameni. Așa-zișii lideri de opinie, „farurile călăuzitoare”, precum Cristian Tudor Popescu sau Andrei Caramitru, au fost lăsați să împartă lumea în tabere și să pună etichete simpliste: „buni” și „răi”. Printr-un discurs adesea radical și înveninat, aceștia au reușit în timp să ridice ziduri între noi, recurgând la ură, manipulare și polarizare. Exemple: Video 1 Video 2 Video 3 Cum s-au ridicat aceste ziduri? Punând reflectorul pe cei care gândesc altf...

Viața nu este o linie dreaptă. E un drum cu suișuri și coborâșuri, cu momente de claritate și clipe de confuzie, în care ne trezim adesea în fața unei alegeri: să ne adaptăm sau să rămânem rigizi? Să facem compromisuri sau să ne agățăm cu dinții de o idee fixă? Fiecare dintre noi trăiește astfel de dileme – în relații, la locul de muncă, în familie sau chiar în lupta cu propriile convingeri. În această reflecție, pornim într-o explorare sinceră și profundă despre ce înseamnă să te adaptezi fără să te pierzi și cum poți face compromisuri fără să trădezi ceea ce ești cu adevărat. Vom învăța că viața nu ne cere să renunțăm la cine suntem, ci să ne transformăm cu înțelepciune în fața inevitabilului. Că putem fi flexibili fără a fi slabi. Că putem negocia fără a abdica de la valorile noastre. Această călătorie nu este despre „a ceda”, ci despre a găsi echilibrul – între aspirațiile personale și nevoile celor din jur. Este un exercițiu de discernământ și de maturitate, o invitație la i...

  Există oameni pe care fiecare dintre noi i-a întâlnit în viață. Aceștia sunt cei care și-au făcut o meserie din arta vorbirii. Indiferent de cum îi numim, ei sunt cunoscuți sub mai multe denumiri. Ceea ce contează, însă, este realitatea pe care o aduc cu ei - dacă în prezența ta au un discurs despre prieteni, cunoscuți sau chiar inamici, de ce crezi că ar fi diferit când vine vorba despre tine? Ai încredere în această observație! De aceea, îți sugerez să adopți o abordare simplă atunci când te afli în prezența lor: să nu te cobori la nivelul lor, ascultându-i. Poți contracara cu propriile lor acțiuni, adresându-le doar câteva întrebări esențiale: Dacă îi vorbești astfel de față cu mine, ce mă asigură pe mine că în absența mea nu vei proceda la fel, vorbind despre mine când te afli în compania altora? Tot ce ai spus despre el/ea în absența lui/ei, ai putea susține aceleași afirmații în prezența noastră, ale lui/ei și a mea? Prin aceste întrebări, puteți identifica și evita manipul...

  În tumultul vieții noastre agitate, suntem adesea tentați să judecăm pe ceilalți cu o rapiditate uimitoare. Ne pierdem într-o lume a aparențelor și a etichetelor, uitând adesea că fiecare individ este un univers în sine, plin de taine și profunzime, la fel de complex ca matematica însăși, chiar mai mult. Fiecare persoană este ca o carte cu pagini încă nedeschise, un puzzle cu piese încă nedescoperite. În spatele fiecărui zâmbet sau fiecărei expresii sumbre se ascund întrebări fără răspuns și emoții neexprimate. Suntem ființe atât de complexe încât un simplu atribut nu poate defini întreaga noastră ființă. Suntem mai mult decât suma trupului nostru, mai mult decât materia din care suntem făcuți. Suntem taine vii, vibrând în mister și posibilitate. Omul nu poate fi redus la o simplă etichetă sau la un set de trăsături definitorii. Suntem un amalgam de lumini și umbre, de pasiuni și temeri, de vise și regrete. Ne purtăm în noi universuri întregi, fiecare cu povestea sa unică și cu ...

Plecând de la ceea ce am regăsit în trecut în cursul profesorului meu de antropologie filosofică (B.Popoveniuc, USV) și anume ”realitatea nu este un lucru unic şi omogen; ea este extrem de diversificată, având tot atâtea scheme şi modele diferite câte organisme diferite există... Fiecare organism este pentru a spune astfel, o existenţă monadică. El are o lume proprie, pentru că el are o experienţă proprie….”  În ceea ce mă privește, mă regăsesc total în aceste cuvinte! De când am devenit conștient de sine, de când observ, gândesc sau simt, de când sunt conștient de relațiile mele, de mediul în care trăiesc și mă mișc, am încercat să creez experiențele mele, să învăț din orice împrejurare, să mă adaptez în felul meu acestei lumi. Chiar dacă, riscul de a greși uneori era destul de mare, iar perspectiva eșecurilor destul de dureroasă. Cu toate acestea, viaţa în felul ei unic de a ne vorbi, de a ni se arăta, ne obligă la compromisuri şi la nenumărate episoade în care suntem oblig...